De ce nu te poți de-boteza
Am văzut un trend în care anumiți indivizi fac un fel de “de-botezări” cu feonul, un simbol al uscării apei botezului.
“Renunțarea” la botez arată că botezul este un act important. Mai ales pentru evanghelici acest lucru trebui neapărat să dea de gândit. Dacă el este doar un simbol, actul acesta de renunțare nu este atât de serios. Dar adânc în noi înșine știm că botezul este foarte important, că el reprezintă, arată, simbolizează realitatea mântuirii. Nu doar atât, nu-i așa că la botez există o atmosferă “încărcată”, iar eu nu vorbesc aici despre ceva mistic-ezoteric, ci despre o faptul că oamenii înțeleg că acolo este cumva pecetluită promisiunea lui Dumnezeu de a oferi iertarea, spălarea de păcate și promisiunea angajării omului în armata lui Hristos.
Apoi trebuie înțeles că această renunțare la botez este o apostaziere și nimic mai puțin deoarece acei oameni renunță nu doar la botez, ci la semnificația lui, este o formă publică de renunțare la creștinism. Eu n-am niciun dubiu referitor la statornicia mântuirii în viața celor care au experimentat-o, însă credința poate fi privită nu doar prin aspectul ei obiectiv, ci și din punct de vedere uman, fenomenologic, al mărturiei. Așadar, când cineva respinge credința, el își adună o comoară de mânie pentru ziua judecății. Și da, oamenii nu vor fi judecați la fel și nici nu vor avea aceeași măsură de judecată, ci aceia care au cunoscut credința vor avea o judecată mai aspră.
Apostazierea aceasta prin de-botezare este complet inutilă. Botezul nu înseamnă doar o moarte a trecutului și păcatului, a vieții vechi, împreună cu Hristos, ci reprezintă și un simbol de judecată. Astfel, ca și oamenii din vremea lui Noe la potop sau egiptenii în Marea Roșie, cei care nu sunt protejați de Hristos care a fost botezat în moartea Sa ca jertfă pentru păcat, intră sub judecata botezului divin, al judecății și mâniei Sale veșnice. Așadar, cei care resping promisiunile binecuvântate arătate în botezul lor și beneficiile mântuitoare cumpărate de Hristos în moartea și învierea Sa, rămân totuși cu alte efecte ale botezului: cu sentința propriei morți - cu botezul judecății divine.
De fapt, botezul este ceva atât de trainic încât nimeni nu se poate de-boteza. Nimeni nu poate să renunțe la botezul său. El poate fi pângărit și necinstit, dar el rămâne activ. Acesta este activ pentru totdeauna, într-un fel sau altul, pozitiv sau negativ. El simbolizează botezul lui Hristos în moarte, sub judecata lui Dumnezeu dreaptă și sfântă. Acesta este un act ireversibil, istoric și indestructibil. Cel căruia i s-a aplicat acest simbol intră pentru totdeauna sub incidența adevărurilor simbolizate prin acest botez. Nu se mai poate schimba nimic. Promisiunile lui Dumnezeu arătate în botez, mântuirea ilustrată acolo, dar și judecata prezentată prin el - sunt adevăruri și realități obiective. Într-un fel sau altul toți vor experimenta realitățile, într-un fel sau altul, arătate prin propriul botez.