Frumusețea feminină sub aspect tipologic

În Geneza 12 și apoi în Geneza 20 găsim două evenimente în care Avraam minte datorită frumuseții extraordinare cu care era înzestrată soția lui. Pasajele par în dezacord cu scopul întreg al Scripturii insistând pe această problemă cu care Avraam se confrunta mereu. Dacă rămânem la aspectul pământesc, exterior și natural al lucrurilor, ratăm intenția tipologică a autorilor Scripturii în prezentarea pe larg a acestor evenimente.

Iată pasajul cu sublinierile mele:

11. Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. 12. Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

14. Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. 15. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon

Ca și locațiile geografice, trăsăturile trupești sunt folosite adesea în Scriptură ca imagini care arată spre realități morale ascunse ochiului. De exemplu, Scriptura ne spune că părinții lui Moise „vedeau că este frumos” (Evrei 11:23), și, cu siguranță, ei vedeau frumusețea sa fizică, însă Ștefan explică liderilor lui Israel din vremea sa că Moise „era frumos înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 7:20). Aceste două afirmații nu sunt contradictorii, ci se află într-o relație de corespondență, frumusețea din plan fizic fiind un semn tipologic care corespunde frumuseții din plan spiritual. Așadar, tipologic vorbind, frumusețea externă este așezată în relație simbolică cu cea interioară. În acest sens, trăsăturile trupești exterioare au rol pedagogic, orientând spre împodobirea interioară a sufletului și cultivarea frumuseții morale și a mărturiei caracterului duhovnicesc.

În același fel, frumusețea Sarei este o imagine a frumuseții morale și spirituale pe care o au credincioșii și care este atractivă pentru oamenii din lume. Calvin comenta că „prin favoarea neobișnuită a lui Dumnezeu, frumusețea ei era în mod cu totul preeminentă între celelalte înzestrări ale ei” iar, mai târziu, Abimelec „era mai puțin atras de de eleganța trupului ei, cât de virtuțile rare cu care ea, o femeie respectabilă, era înzestrată.”^[1] „Frumusețea ei fizică fără egal era însoțită de cea mai înaltă frumusețe spirituală. Aceasta este definiția adevăratei frumuseți [...] iar frumusețea completă a Sarei consta în transparența ei. Frumusețea ei interioară pătrundea în corpul ei fizic.”^[2]

Perspectiva lui Calvin este adoptată și de scriitori moderni evrei. Rochel Holzkenner observa: „Tora ne spune două lucruri — că era frumoasă și că avea un caracter fără cusur — cele două mari calități ale ei fiind așezate una lângă alta. Implicația aparentă este că Sara era frumoasă pe dinăuntru și pe dinafară — și, mai mult decât atât, că interiorul și exteriorul erau interdependente. Fața ei era o pânză transparentă din care emana strălucirea ei lăuntrică.”^[3] Un alt autor remarca că „puritatea lăuntrică a Sarei radia din fiecare aspect al ființei ei” astfel că „nu doar sufletul ei, viața ei spirituală, ci și viața ei fizică exprimau dedicarea ei față de Dumnezeu.”^[4]

Unii autori au exagerat în această privință și considerau că Sara era modestă și inocentă în totalitate, după nașterea lui Isaac fiind considerată chiar fără păcat.^[5] Deși ideea aceasta este contrară Scripturii, totuși acești autori observă corect relația de corespondență pe care Biblia o stabilește între frumusețea exterioară și cea interioară. Un rabin observa: „frumusețea fizică, din perspectiva Torei, este de asemenea o funcție a frumuseții spirituale. Căci, spre deosebire de alte culturi, Tora nu separă cele două în ceea ce privește ființele umane, pentru că, pentru Tora, perfecțiunea fizică contează puțin dacă nu este susținută de perfecțiunea spirituală.”^[6]

Apostolul Petru vorbește despre Sara în contextul împodobirii, dar nu o prezintă ca model de frumusețe fizică, ci pentru „omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:4). Deși frumusețea Sarei era cunoscută de toți apostolii deoarece aveau Vechiul Testament la îndemână, totuși ei au subliniat frumusețea lăuntrică: „astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor” (v.5). Așadar, Petru folosește tema frumuseții și împodobirii pentru a arăta că acestea arată spre o frumusețe adâncă, interioară, morală și spirituală.

Egiptenii au văzut-o pe Sara și apoi „slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o.” Acest lucru arată că mărturia credincioșilor nu poate fi ascunsă. Ea este influentă, puternică, eficientă și publică. Zvonurile circulă și de aceea egiptenii au „lăudat-o” lui Faraon. Trebuie să fi fost ceva ieșit din comun ca această femeie să fi ieșit în evidență în toată împărăția Egiptului, desi era înaintată în vârstă. Imediat Sarei i se dă cel mai privilegiat loc în împărăție, fiind luată ca soție de Faraon. Deseori credincioșii au fost așezați în poziții foarte importante în societățile păgâne deoarece conducătorii înțelegeau că datorită lor pot avea beneficii majore atât pentru ei cât și pentru împărățiile lor. Un astfel de caz este și Iosif (Gen. 39:2-6, 21-23).

Apostolul Pavel în Galateni o compară pe Sara cu Agar ca origini a două popoare, Sara a poporului lui Dumnezeu, iar Agar a poporului necredincios care persecută poporul lui Dumnezeu.^[7] Așadar, nu este forțat să interpretăm că Sara este o imagine a bisericii, ea fiind, în fapt, mama poporului lui Dumnezeu și o imagine a Ierusalimului ceresc,^[8] iar noi credincioșii copiii promisiunii.^[9] Așadar, frumusețea fizică a Sarei este, tipologic vorbind, o imagine a frumuseții morale și spirituale a bisericii și o ilustrație a mărturiei ei în lume. În Efeseni Pavel vorbește despre biserică ca despre soția lui Hristos pentru care Hristos, prin contrast cu Avraam, s-a sacrificat și a murit „ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” (Ef. 5:27). Termenii folosiți de Pavel indică frumusețea morală și spirituală a bisericii din perspectiva glorificării.

---

^[1] Calvin, Genesis, p. 522.

^[2] Shmuel Reichman, The Beauty of S’chach: Peering Through the Surface, https://jewishlink.news/the-beauty-of-s-chach-peering-through-the-surface

^[3] Rochel Holzkenner, The Beauty of Sarah, https://www.chabad.org/parshah/article_cdo/aid/1027618/jewish/The-Beauty-of-Sarah.htm

^[4] Tali Loewenthal, The Constant Beauty of Innocence, https://www.chabad.org/parshah/article_cdo/aid/322858/jewish/The-Constant-Beauty-of-Innocence.htm

^[5] John J. Parsons, The Greatness of Sarah, https://hebrew4christians.com/Scripture/Parashah/Summaries/Chayei_Sarah/Sarah_Imenu/sarah_imenu.html

^[6] Rabbi Pinchas Winston, Spiritual Beauty, https://torah.org/torah-portion/perceptions-5770-chayeisarah/

^[7] „Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă. Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înţeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar” (Gal. 4:22-24).

^[8] „căci Agar este muntele Sinai din Arabia; şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod şi el este mama noastră” (Gal. 4:25-26).

^[9] „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei” (Gal. 4:28).