Geografia Teologică a Crăciunului
„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim” (Mt. 2:1).
Puțini creștini înțeleg că locațiile precizate în multe introduceri ale textelor biblice au valoare teologică. Așadar, ele sunt un fel de „geografie teologică” și slujesc pentru a transmite adevăruri spirituale.
De exemplu, în capitolul 2 Matei precizează prima locație „Betleemul din Iudeea” care literal înseamnă „Casa pâinii” și astfel era anunțat că acolo va veni Cineva care va astâmpăra foamea umanității oferind Pâinea Vieții. De asemenea, Betleem este locul originar al lui David, iar profetul Mica anunță că de acolo va veni un fiu de-al lui David care va instaura împărăția mesianică. Așadar, Betleemul anunță venirea Împărăției lui Dumnezeu și a unui Împărat care va aduce resursele, bogăția și hrana spirituală pentru poporul lui Dumnezeu.
Al doilea indiciu geografic este în legătură cu proveniența magilor „din Răsărit”. În Scriptură răsăritul reprezintă simbolul izgonirii de la fața lui Dumnezeu. Adam și Eva au fost izgoniți la răsărit de Eden. Ca și părinții lui, Cain a fugit spre răsărit după ce și-a omorât fratele. Aici, magii, niște oameni dintre neamuri se întorc de la Răsărit spre Betleem, un simbol al întoarcerii de la păcat, de la viața veche și de la păgânism la credința în Hristos. Este un tip al întoarcerii neamurilor spre Dumnezeu. La Ierusalim, în cetatea păcii, sunt primite și neamurile.
Ultima locație geografică este Ierusalimul. Ierusalim înseamnă literal “locuința păcii”. Direcția traseului păcătoșilor dintre neamuri, cei certați cu Dumnezeu, este spre Ierusalim. Majoritatea profețiilor mesianice pun Ierusalimul în centru. Însă Noul Testament clarifică că „Ierusalimul cel de sus este […] mama noastră” (Gal. 4:26). Nicio cetate pământească nu ne poate scăpa sau oferi salvare, ci numai cea cerească. De aceea, credincioșii s-au apropiat „de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc” (Evrei 12:22). Aceasta este moștenirea care ne-a fost nouă promisă, țara eternă, destinația finală.
Așadar, aceste “locații teologice” funcționează ca tipuri pentru lucrarea mântuirii realizată de Hristos. Duhul Sfânt să ne conducă spre Betleem, casa pâinii, spre cetatea Ierusalimului, țara noastră cerească, locul în care vom primi odihnă și pace. Dacă ne aflăm în „răsărit”, departe de Dumnezeu, izgoniți și lipsiți de viața Lui, să primim vestea cea bună că Mântuitorul ne așteaptă.
Vestea bună este că Ierusalimul are acum porțile deschise. Casa pâinii coace acum pâinea vieții. Mirosul pâinii cerești a ajuns până la răsărit, iar neamurile sunt invitate pe cărările vieții spre cetatea cea sfântă unde Împăratul veșnicilor șade pe tron și pe al cărui sceptru scrie Îndurare.