Lumina Cuvântului străpungând veacurile
„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim şi au întrebat: ‘Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui’” (Mt. 2:1-2).
Ideea că Dumnezeu i-a călăuzit pe magi ca pe niște astrologi după practicile lor religioase păgâne este atât de străină de Scriptură încât trebuie respinsă din capul locului. Aplicația eronată este că „Dumnezeu vorbește pe limba fiecăruia” dar nu știu ce aplicație vor face cei care susțin asta pentru vrăjitori, cititorii în cafea și cei care cheamă morții. Evident aceasta nu poate fi lecția pe care trebuie s-o extragem din acest pasaj.
Există o altă opțiune mult mai la îndemână, și are o aplicație directă pentru noi, iar două detalii ne împing spre ea: (1) ei știau unde trebuie să fie împăratul, și anume la Ierusalim și (2) știau că Hristos este „împăratul de curând născut al iudeilor” care merită timpul, energia, finanțele, călătoria și darurile lor, dar mai ales închinarea pe care nu sunt dispuși să o ofere vreunui alt împărat.
Aceste două detalii nu putea fi înțelese decât din Scriptură. Ele nu sunt scrise în stele. Astrologia nu este revelație specială prepozițională și profetică. Profețiile anunțau nașterea unui împărat unic care merită închinarea și care va instaura o împărăție veșnică cu capitala la Ierusalim. Acesta nu era orice fel de împărat, ci unul unic, special, iar nașterea lui era un eveniment epocal.
O ipoteză credibilă este că Daniel, care a fost „mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori” (Dan. 5:11) a transmis adevărurile mesianice strămoșilor acestor oameni, profeții care au fost păstrate de ei timp de sute de ani. Printre aceștia oameni, nu întâmplător, erau „înțelepți și cititori în stele” (Dan. 5:15).
Cu siguranță, el nu se implica în practici păgâne sau vrăjitorești. Daniel, cârmuitorul lor, profețește în câteva instanțe despre Domnul Isus: „I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan. 7:14).
Iată puterea milenară a Scripturii și puterea mărturiei credincioșilor care și-au riscat influența, pozițiile și chiar viața pentru a da mărturie despre planul răscumpărător al lui Dumnezeu. Chiar dacă ea pare deseori, de-a lungul istoriei, închisă ca într-o cușcă, leul va fi eliberat, chiar dacă uneori pare acoperită, lumina ei va străluci. Cu nădejde și credință să strălucim „ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții” (Fil. 2:15b-16) pentru că mărturia și puterea Scripturii nu va putea fi oprită niciodată.
Aceasta este încurajarea pentru noi astăzi: să mărturisim în orice circumstanțe pentru că doar în ceruri vom afla cum mărturia noastră a străpuns veacurile, a trăit după moartea noastră, a rezistat după căderea împărățiilor și a adus rod extraordinar.