Pâine și vin
Când Avraam este întâmpinat de Melhisedec, la întoarcerea de la înfrângerea împăraților, Melhisedec vine cu pâine și vin:
“Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.” – Geneza 14:18
Menționarea celor două elemente în relație cu funcția preoțească a lui Melhisedec nu este deloc întâmplătoare. Melhisedec îl binecuvântează pe Avraam, apoi pe Dumnezeu. Practic face o slujbă duhovnicească.
Numai printr-o lentilă tipologică putem înțelege clar care este motivul apariției acestor două elemente în acest context.
Pâinea și vinul reprezintă binecuvântările îmbelșugate ale lui Dumnezeu date prin creație care susțin viața omului și îi aduc bucurie. Cele două elemente însumau binecuvântarea de legământ dată de Dumnezeu patriarhilor care au fost originea poporului lui Dumnezeu.[1]
Datorită păcatului Dumnezeu anunță că pâinea va fi câștigată cu trudă și durere în timp ce pământul va da spini și pălămidă.[2]
Deoarece pedeapsa pentru păcat este moartea, preoții aduceau jertfe ca un simbol al ridicării blestemului păcatului, iar alături de acestea se aduceau deseori cu pâine și vin.[3]
Hristos, sămânța femeii, luând carne și sânge, a purtat la cruce coroana de spini ca un simbolul al ridicării blestemului păcatului.[4] În felul acesta, pâinea și vinul - binecuvântarea lui Dumnezeu – poate fi dată omului din nou.
Deoarece Hristos a îndepărtat blestemul prin jertfa Lui, prin trupul și sângele Său, pâinea și vinul devin simboluri nu doar ale binecuvântărilor, ci și a jertfei prin care acestea ne sunt date.[5]
Nu doar culoarea celor două elemente arată spre trupul și sângele Domnului, ci și felul în care pâinea și vinul sunt făcute – prin zdrobirea bobului. Hristos Însuși a vorbit despre moartea Lui folosind imaginea bobului de grâu care, pentru a da roadă, trebuie mai întâi să moară și să fie pus în pământ.[6]
Pentru acest motiv Hristos folosește pâinea și vinul ca simboluri ale trupului și sângelui Său atunci când instaurează Masa Legământului cel nou.[7] Astfel, masa Sa este o masa a binecuvântării.
[1] „Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer Şi grăsimea pământului, Grâu şi vin din belşug!” (Gen. 27:27-28)
[2] „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; “=spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp” (Gen. 3:17-18).
[3] „Împreună cu cel dintâi miel, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline, fără drojdii, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin (Ex. 29:40).
[4] „Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură” (Ioan 19:2).
[5] „Isus le-a zis: ‘Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă’” (Ioan 6:53).
[6] „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12:24).
[7] “Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: ‘Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.’ Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: ‘Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor’” (Matei 26:26-28).