Un evreu dat neamurilor

„şi au întrebat: ‘Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui’” (Mt. 2:2).

Acest verset ascunde în el planul pe care Matei urmează să-L descopere spre finalul Evangheliei prin pildele lui Hristos care anunțau judecarea Israelului și Marea Trimitere către toate neamurile. El pregătește aceste pasaje chiar din introducerea Evangheliei prin această scenă ciudată în care neamurile vin la Hristos, iar evreii par să lipsească. Iată contrastul

 „[…] Împăratul de curând născut al iudeilor”

 „I-am văzut steaua în răsărit [neamuri]”

„și am venit să ne închinăm [magii]

Marea întrebare a acestui pasaj este: unde sunt evreii? Ei nu întreabă de Împărat, ei nu știu despre nicio stea, ei nu vin să se închine Împăratului Mântuitor. Ei sunt absenți. Însă sunt prezenți reprezentanți ai neamurilor și sunt foarte activi: caută, întreabă, cercetează, călătoresc, sunt atenți, caută informații, vor să se închine. Asta urma să fie marea schimbare: evreii lăsați deoparte ca popor, deși nu în totalitate și nu pentru totdeauna, iar neamurile atrase către Mesia.

Cum am spus deja Ierusalimul este locul păcii, cetatea împăratului, simbolul împărăției mesianice, iar Răsăritul reprezintă opusul, depărtarea de Dumnezeu, izgonirea, lumea abandonată în păcat și depravare. În loc ca slava lui Dumnezeu să strălucească la Templu, ea strălucește în Răsărit. Desigur, Luca ne anunță că Hristos a venit și pentru evrei și de aceea păstorii văd slava Lui și sunt călăuziți spre Isus. Dar rămâne uimitor că slava apare în răsărit, în cetatea neamurilor fără Dumnezeu.

Deși neamurile se află la răsărit, departe de poporul Israel și depărtați de Dumnezeu, venirea lor la Ierusalim arată unirea pe care Hristos urma să o facă, într-un singur popor, între evrei și neamuri. Evreii și neamurile nu vor mai fi depărtați. Ei nu vor reprezenta două popoare separate, ci vor fi aduși împreună. De aceea slava Domnului îi călăuzește la Ierusalim și nu-i lasă la Răsărit.

Centrul acestei apropieri dintre evrei și neamuri nu mai este legea, înțelepciunea și tradițiile lor, ci slava lui Dumnezeu care s-a întors prin Hristos. Hristos este centrul acestei suduri spirituale între două popoare care era cu neputință să fie aduse împreună, evreii și neamurile. Magii știu că nu sunt iudei și că Hristos este „Împăratul ... iudeilor”, dar ei știu că acum și ei au parte de El și sunt primiți cu închinare.

Un Evreu s-a născut ca să aducă neamurile în Ierusalimul ceresc. Slava Lui a strălucit până în locurile cele mai îndepărtate ale planetei, chiar la Răsăritul păcătoșilor izgoniți de la fața lui Dumnezeu. Slava Lui transformă și atrage și inimile noastre spre Împăratul întregului pământ și le aduce în închinare înaintea Lui